Reusesc sa obtin de la viata exact ce-mi doresc!
Acestea ar fi cuvintele optime care m-ar sugestiona cel mai mult, astfel încât, pentru început, sa cred ca ideea mea e realizabila si sa o pun în practica, iar, în final, sa-mi iasa planul pe deplin. Nimic nu e mai important pentru o izbânda cum e gândirea pozitiva sau, în unele cazuri, dezinteresul.
La ce foloseste adesea gândirea, daca nu sa împiedice/întârzie în a actiona? Daca ar fi sa analizam un lucru, pâna în cele mai mici detalii si l-am întoarce pe toate fetele, atunci n-am mai face altceva decât a gândi. Am reflecta la toate aspectele, am afla cusururi si goluri, am gasi nod în papura la o chestie mai mult ca perfecta. Si, daca am descoperi ca nimic nu e ca lumea (nici macar lumea nefiind ca lumea), ca totul e de gradul relativ, atunci ne-am pune mâinile în cap, ba ne-am da cu el de pereti
Credeam ca munca gândita duce la reusita. Probabil, dar putin posibil, caci unii care au brate de lucru nu prea au, saracii, creier, iar cei care au câte ceva la tartacuta sunt obositi din nastere sau, în cel mai bun caz, stau prost cu fizicul. Tristul adevar trist e ca, o viata întreaga, muncim pentru a ne construi moartea.
Lumea este a celor cu bani, iar la discretia lor sunt toti cei care robotesc, fara a sti ca foloasele travaliului lor nu-s ale lor. Banul si sexul sunt cele doua mari puteri ale lumii moderne. Buzunarul doldora si mintea aleatorie ale unora decid cine moare si cine înca nu moare. Viata altora este un simplu joc; singura lor bucurie este speranta pentru grija zilei de mâine. Astfel, cei multi, în hora vietii, nu sunt decât niste figuranti.Omul revoltat este un neputincios; îsi vede lipsa de forte si se razvrateste împotriva destinului. A te lupta cu soarta e ca si cum ai încerca sa dobori astrele, înversunat fiind împotriva cerului care, oricum, nu ti-a facut nimic. În aceasta disputa, cel mai îndreptatit sa-si verse mânia e totusi cerul, care nu numai ca nu o face, dar trimite nori si stropi de ploaie la ceas de nevoie. Prea putin e desert pe planeta albastra dupa rautatea si invidia care transforma omul în sacal si se poarta razboi în numele pacii, când la mijloc e tot interesul, care poarta adesea fesul de basma curata.
Poti privi în ochii soarelui? Nu putem percepe prin întuneric, dar nici lumina prea orbitoare nu ne permite sa vedem mai bine. Asa ca ne zbatem în semiobscur, încredintati ca o raza poate, poate ne va conduce pasii în lumea care nu ne apartine si careia îi apartinem câteva clipe suspendate în eter. Copii fiind, cu si fara parinti, cautam urmele înaintasilor, daca suntem în stare sa ne cream modele, ori haladuim prin marea aventura care e viata, o continua moarte prin experienta.
Vreau sa nu ma înec, chiar cu riscul de a nu mai învata sa înot! Curios e ca majoritatea celor care se îneaca sunt înotatori. Cei care nu stiu sa înoate se feresc si sunt feriti de moartea prin înec. Alpinist si scafandru. Desalinizarea marii cu saliva. Masaj la piciorul de lemn!
Niciodata marile opere n-au fost scrise! Doar lucrurile bine scrise merita a fi rescrise, iar o carte adevarata este cea care nu îti rapeste timp sa o rasfoiesti, altfel decât pe rupte. Urasc orice idee care nu e susceptibila de a fi banala! Din banalitati se nasc marile valori Tot ce am scris pâna acum a fost exercitiu. Voi apuca oare sa mai si scriu?
Tot ce a fost pâna acum n-a fost decât experienta. Voi apuca oare sa mai si traiesc?
Viciile nu ne mai ofera nici o placere; nu sunt decât niste obisnuinte anodine.
Viata ce-am avut si ce-am pierdut Exista un moment de luciditate în viata fiecaruia…!
Publicat de teompa 
Publicat de teompa 